|
Aleea de tango …
Oltea Șerban Pârâu & Virgil
Oprina
03.08.2006
Am fost într-o seară de iunie la concertul de
tango de la Sala Palatului cu Gotan Project și am plecat
destul de repede. Probabil că în respectivul gen de fuziune
între clubbin' și tango efortul celor de la Gotan Project este
redutabil, dar personal am rezerve serioase atât în ceea ce
privește bunul gust al produsului artistic respectiv,
incluzând parametrul sonor și pe cel vizual, cât și raportul
acestuia cu modelul autentic.
Am mai fost într-o altă
seară de iunie la spectacolul de flamenco Mi Soledad al
lui Joaquin Cortes la Sala Palatului, sub egida Întâlnirilor
JTI și de data aceasta nu am mai plecat. Deși doza de
comercial era consistentă și în acest caz, combinația între
autentic și teatral, chiar cinematografic, îmbinarea de
actorie și coregrafie, consistența muzicii cântate live,
cărora li s-a adăugat personalitatea electrizantă a solistului
au condus către apariția unei seri superbe, chintesență a
spiritului universal al muzicii și dansului
flamenco.
Am mai fost la sfârșit de săptămână și în
iunie și în iulie în Cișmigiu. Și am descoperit un fenomen
artistic și social pe cât de neașteptat, pe atât de autentic
în simplitatea sa. Poate încerca oricine, pentru că în fiecare
sâmbătă și duminică, dacă a rămas din diferite motive în
București și trece pe acea alee din Cișmigiu care leagă
Izvorul Eminescu de terasa "La Bibliotecă", va auzi tango și
va putea participa la lecții gratuite de tango, la concerte,
seri de dans, expoziții de fotografie tanguera și altele. În
principiu, programul începe la ora 14 cu muzică ambientală și
lecții de tango pentru copii, continuă de la ora 16 cu lecții
de tango pentru adulți, ultima secțiune petrecându-se între
17.30 și 21.00 și punând accentul pe dans și concertele de
tangou. Festivalul, aveam să aflu, ține toată vara, a început
în 10 iunie și nu se va încheia până la data de 17 septembrie,
fiind organizat de Clubul El Tango cu sprijinul Primăriei
Municipiului București si al terasei "La Bibliotecă".
Am stat de vorbă cu unul dintre
organizatori, Cătălin Dumitrescu, care ne povestea: "Am
constatat cu uimire că într-adevăr în Cișmigiu au început să
vină oameni, special pentru acest eveniment. Persoanele în
vârstă au început chiar să-și aducă pernițe ca să le pună pe
bancă, deoarece nu se mai pot dezlipi de "Aleea de Tango"...
iar șapte ore într-o zi este mult. Am început să avem "elevi"
care revin în fiecare week-end. Este minunat! Se spune că
tangoul este asemenea oamenilor care îl dansează. Nouă ne
place Bucureștiul, credem în frumusețea oamenilor lui și
suntem siguri că spațiul de tango pe care l-am inaugurat va
consacra un festival reprezentativ pentru oraș și oamenii
lui."
Este greu să fac o comparație între cele trei
manifestări pe care le-am amintit aici, totuși trebuie să
recunosc că impresia cea mai puternică mi-a produs-o "Aleea de
tango", festival care are deja un public al lui (în primele
două zile organizatorii au numărar 1000 de participanți). M-am
întrebat cine sunt acești organizatori și am aflat nu fără
surprindere (deși de la recentul spectacol al lui Răzvan
Mazilu mai aflasem câte ceva despre acest subiect) și mi
s-a spus că există o comunitate de tango în
București care în prezent numără în jur de 200 de persoane, o
parte dintre acestea implicându-se intens în acest festival în
aer liber. Pentru reflectarea evenimentelor din cadrul
festivalului a fost creat și un website, din care afli și că
El Tango, club din care fac parte entuziaștii organizatori ai
evenimentului, este prima școală de tango argentinian din
România, fondată în 2004. Tangoul este bine primit nu numai de
persoanele pentru care reprezintă un prilej de reamintire a
perioadei de tinerețe, dar și de tineri și copii. În plus, pe
"Aleea de tango" vin oameni de toate condițiile, reluând în
canicula bucureșteană sensul mai mult decât democratic al
tangoului, venind de la Buenos Aires.
(articol preluat
din Adevărul literar și
artistic)
|
Clickantabil.gif)
